| Amaliela |
| Sirena Cyberspatiului |
 |
| |
| Data inscrierii: 14/Oct/2006 |
| Mesaje: 1496 |
| Localitate: Unguroaica, Oradea |
|
|
|
 |
|
 |
|
Obiceiuri oltenesti de azi si dintotdeauna
La trei zile de la nastere, in noaptea de ursitori, se pune la cale destinul copilului
Dintotdeauna, oamenii de la tara au fost strâns legati de elementele naturii, pe care au incercat sa si le apropie, sa le descifreze sensurile. Din intelesuri simple, credinte pagâne, iar mai apoi crestine, si-au plamadit adevarate reguli, definitii de viata de nezdruncinat. In functie de ele traiesc si astazi, cu toate incercarile societatii moderne de a le inlatura.
Multe dintre obiceiurile populare se pastreaza in Bralostita si astazi. Cele de iarna sunt desigur printre cele mai cunoscute. Dar nu lipsesc nici alte datini, cum ar fi cele de primavara si vara, de nastere sau de botez.
Obiceiurile de primavara si vara debuteaza spre sfârsitul lunii februarie, prin punerea ramurilor verzi la portile caselor si adapostul animalelor, astea semnificând trezirea la viata a vegetatiei. Dragobetele, numit si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor, este obiceiul care, desi in mediul urban a fost inlocuit neintemeiat cu americanul Sf. Valentin, la tara inca semnifica, la inceputul fiecarei primaveri, nunta tuturor animalelor, dragostea de viata. Pe 1 martie, la Bralostita, flacaii si fetele merg in padure si culeg flori, cânta, iar fetele stau sa fie sarutate de baieti. Unul dintre cele mai faimoase obiceiuri de primavara este reprezentat de jocul Calusului, care evoca activitatile practice ale comunitatii.
Pruncii cu tichie câstiga judecatile
Ca in majoritatea localitatilor rurale, nici la Bralostita nu mai exista azi obiceiul mositului. Femeile nu mai nasc acasa, ci prefera sa se lase pe mâna medicilor, in spitalele apropiate. Astfel a disparut moasa, care altadata era teribil de apreciata. Exista insa aici obiceiul de a „brodi“, adica a ghici sexul viitorului nascut: se pune femeii gravide sare pe cap. Daca aceasta isi pune mâna la nas, se spune ca o sa nasca baiat, iar daca duce mâna la gura, sigur se va naste o fata! La trei zile dupa nastere, se spala tot in casa, se face curat, iar moasa pune masa de ursitori. Pe masa se pun „carte, pix, furculita, lingura, cutit (poate se face bucatar!), lucruri care se considera ca determina viitorul copilului“. Pentru ursitori se pune un pahar cu apa, unul cu vin, pâinea pentru ursitori (azima), se spoieste cu nuca si miere, se fac trei cruci pe ea si se pune sare pe pâine. De asemenea, se pun trei bani pe pâine. Crucile sunt repartizate celor trei ursitori: Ursitoarea Mare, Ursitoarea Mijlocie si Ursitoarea Mica, iar alimentele de pe pâine sunt menite sa le binedispuna - mierea le face sa fie dulci, apa - sa fie line, vinul - sa fie vesele. Hainele copilului nu se lasa afara, pâna la botez, pentru ca „plânge, il bântuie si nu poate sa-l descânte“. De asemenea, spun oamenii din Bralostita, daca pruncul se naste cu caita (tichie) pe cap, se spune ca-i nascut cu „tichie de drac“, iar „tichia e buna la judecati, la procese, sa le câstige. De-aia e bine sa o ia mama la spital, s-o pastreze si îndată ce o fi copilul mare, sa i-o dea la el, s-o ia la judecata“.
Hainele de la botez sunt sfinte
La botez, moasa asigură hainele copilului si-l duce la biserica. Este asteptata aici de nasa, care trebuie „sa-i plateasca“ moasei pentru copil. Acesta este lasat pe iarba, iar moasa il ia si-l duce in biserica, unde este botezat de preot. La intoarcerea acasa, copilul este imbracat in hainele aduse de nasa, iar lumânarea de botez trebuie tinuta aprinsa pentru a fi stinsa de tocul usii. Ajunsa acasa, nasa pune copilul pe pragul usii si trece peste el „ca sa nu se mai deoache“. Datorita mirului, hainele cu care copilul a fost imbracat la botez sunt considerate sfinte. Ele sunt spalate a doua zi dupa botez, atunci când moasa face si prima baie a copilului.
Inainte ca baiatul sau fata sa implineasca un an, are loc taierea motului, la nasi acasa. Se atașează parul copilului cu o sfoara rosie. Nasul pune sub mot o bancnota pe care sa cada parul taiat, iar acesta se pastreaza pâna la doi - trei ani, uneori chiar mai mult, când i se arata copilului si este intrebat carui animal ii apartine. In functie de raspuns, se prezice astfel bogatia animalului de care va avea belsug familia.
Sursa: Gazeta de Sud |
|
