Independentul.MyForum.ro :: inainte de roata

Skywalker · Vizitator

Un foc ardea in centrul unei asezari primitive, fiind nereu alimentat. El constituia atractia principala a acelei asezari. Seară de noapte oamenii se strangeau in jurul lui si dansau. Iar pentru ca focul sa fie mare noaptea, presupunea sa fie langa el o rezerva cat mai mare de lemne. Aceste lemne erau stranse zilnic.
Intr-o zi, in timp ce se taiau si se transportau lemne, un anume Klaus s-a impiedicat de un bushtean, care a inceput sa se rostogoleasca sub el. Si Klaus a luat-o la vale, dus de bustean. Dupa ce si-a revenit dupa cazaturile zdravene, s-a ridicat in picioare, s-a uitat la bustean, si-a sprijinit capul pe brate si a inceput sa se gandeasca:
"... Mai sa fie, uite cum m-a dus busteanul asta la vale. Oare asa cum s-a rostoglit si acum, nu s-ar mai putea rostogoli si sa transporte greutati mai mari? Si pe distante mai lungi?".
Tot stand pe bustean si gandindu-se, numai ce lua o crenguta si incepu sa scrijeleasca pe pamant tot felul de scheme.
Tot stand si desenand, numai ce se facu si noapte. Ceilalti din ceata erau probabil in jurul focului deja. Deodata Klaus sari in sus si striga vesel:
-Evrika!

A doua zi, Klaus se intalni cu un bun prieten, Albert, tot din aceeasi ceata.
- Sa vezi ce idee grozava mi-a venit ieri, spuse Klaus. M-am gandit la ceva ca o "felie" dintr-un bustean, si cu ajutorul ei vom putea transporta mult mai usor incarcaturi mari. Am denumit-o roata. Ce zici de roata?
- Roata? Ce prostii vorbesti? Nu exista asa ceva cum sa existe? Mai gandeste-te inainte sa scoti din gura asemenea prostii!
Klaus atunci ii si desena pe pamant schema unei roti si cum ar functiona.
-Si crezi ca va functiona? Zise Albert? Mai bine lasa prostiile si hai sa taiem lemne.

Klaus se gandi atunci: "Bine, poate asta are mintea prea inchisa.Ce ar fi daca daca as povesti intr-o noapte langa foc despre roata, doar doar se va gasi cineva cu o minte deschisa, care ma va ajuta sa o construim."
Urmatoarea noapte, langa foc, era stransa toata ceata din aceea asezare primitiva. Klaus profita de moment si uncepu
sa vorbeasca despre marea lui descoperire. Insa nici de data asta nu i-a reusit.
"Ba, esti nebun! Daca ai chef sa vorbesti despre ce ai visat azi noapte, mergi in alta parte, iar daca vrei sa stai aici, atunci lasa-ne cu roata ta sau alte prostii care-ti tot vin!"
Urmatoarele zile incepeau sa fie dramatice pentru bietul Klaus. Oamenii cand il vedeau ziceau" Uite-l si pe nebunu ala cu roata" "Ce faci, iti cauti roata?".
Intr-o zi, cand Klaus nu a mai suportat batjocurile celorlaltor membri, a decis sa plece sa-si gaseasca alta ceata. Poate altii vor fi mai deschisi la minte si vor vedea altfel ideea lui. Si numai ce intr-o zi nu mai era de gasit in aceea asezare. Ii disparuse si urma. El a tot calatorit, pana ce a gasit o noua ceata. Dupa cateva zile de acomodare, nu a ezitat sa le prezinte si lor ideea rotii. In aceea asezare erau si multi oameni, care vroiau sa-si extinda teritoriul. Si intr-o zi, seful decise sa se organizeze toata ceata cea mare si sa porneasca la atac. Si armata a pornit tocmai spre locul de unde provenea Klaus.
Aceea asezare a fost dintr-o data cuprinsa de panica. Veneau o gramada de care ce se deplasau pe ROTI. Fostii consateni il lui Klaus erau ca morti de frica. Nu mai vazusera niciodata asemenea arme. Parca erau din viitor. Sulitele lor abia reuseau sa zgarie carele ce mergeau pe ROTI. Toate colibele erau daramate de niste berbece care se deplasau tot pe ROTI. Iar soldatii pedestrii erau invincibili. Orice sageata se infigea intr-o mare ROATA tinuta pe un brat.
Dupa o ora, din aceea asezare nu mai ramasese decat marele foc. Noua ceata a lui Klaus si-a marit teritoriul cu susținerea rotii...